Articole

Cușma, comunitatea celor care îmbătrânesc frumos

Bătrâneţea e un amestec de neputințe, dureri, melancolii şi iritare. Uneori, din egoism și indiferență, nu suntem pregătiți și nici dispuși să ne asumăm bătrânii. Să-i păstrăm așa cum sunt și să le facem viața suportabilă. În această intersecție a încercărilor se așază Biserica cu lucrarea ei socio-filantropică în sprijinul celor uitați și oropsiți, ca o mângâiere. Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice „Sfinții Ioachim și Ana”, din satul Cușma, comuna Livezile, județul Bistrița-Năsăud, al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, este un exemplu în acest sens.

Pentru cei mai mulți dintre bătrânii noștri, vârsta înaintată seamănă cu o toacă de Vecernie a vieţii, chiar dacă unii dintre ei nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimi. Cea mai grea suferință a bătrânilor este însă singurătatea. „Când se depășește acea stare de izolare constructivă și chiar meditativă, cum spune medicul Vasi Rădulescu, singurătatea devine apăsătoare, rece, generatoare de boală.” Bătrânii știu că îi așteaptă suferința și neajunsurile. De aceea, intră „într-un cerc vicios psihologic, augmentat de o societate anacronică, de multe ori incapabilă să le anuleze anumite riscuri de boală, să-i facă să trăiască mai bine, să le asigure pensii decente, să-i ducă mai aproape de principii sănătoase, care pentru alții par banale”, cum spune același medic. În aceste situații, alinarea nu poate veni decât din partea Bisericii.

Un așezământ modern

Vârstnicii abandonați de familii sunt pensionari, oameni fără locuin­țe, văduvi ori bolnavi, culeși de prin gări sau de pe străzi, care își regăsesc demnitatea și bucuria de a trăi în marea familie a Bisericii. Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice „Sfinții Ioachim și Ana” din localitatea Cușma, comuna Livezile, județul Bistrița-Năsăud, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, este o asemenea familie. Acesta funcționează din anul 2014, când a fost ridicată clădirea așezământului, în baza unui proiect european, de către Primăria comunei Livezile. Apoi, printr-un parteneriat de asociere în participa­țiune, a fost dată în administrare Asociației „Filantropia Ortodoxă” – filiala Bistrița-Năsăud. Centrul găzduiește 40 de beneficiari, bărbați și femei, care dispun de camere pentru două persoane, cu televizor și baie proprie, sală de club, sală de recuperare și întreținere fizică, sală de mese, cabinet medical și un generos spațiu exterior de recreere.

„De la început, centrul s-a dovedit a fi un proiect foarte util comunității noastre. Aici, fiecare persoană beneficiază de asistență medicală, socială și spirituală. Părintele Ioan Marius Pintican, președintele Aso­ciației «Filantropia Ortodoxă» Bis­trița-Năsăud, ori părintele Adrian Cristian Otviș, de la Parohia Cuș­ma, oficiază în capela centrului, miercurea și vinerea, Sfânta Liturghie, iar o dată pe lună Taina Sfântului Maslu, la care participă majoritatea rezidenților. Avem apoi invitați care ne ajută în problema socializării. Încercăm astfel ca oamenii de aici să se simtă ca acasă. Organizăm excursii la mănăstirile din zonă, cum este Piatra Fântânele sau Strâmba, unde suntem primiți cu foarte mare bucurie. În fiecare lună serbăm zilele de naștere ale acestor oameni, oferim mese festive de sărbători, activități de divertisment și petrecere a timpului liber, activități gospodărești. Avem aici persoane din toată țara, de profesii diferite: medici, generali de armată, foști demnitari ai partidului comunist, țărani, meseriași, persoane fără venituri, lipsiți de susținători legali, fiecare cu povestea lui. Așa că, și de nu ai vrea, tot te atașezi de ei. Cu mulți discutăm, ne bem cafeaua și dezbatem evenimentele, pentru că acum ei au nevoie de ajutorul nostru”, ne mărturisește Mihai Dedean, șeful centrului rezidențial.

Nea Suciu „filosoful”

Vizităm centrul, curat și dotat cu tot ceea ce trebuie pentru ca acești bătrâni să nu ducă lipsă de nimic. De la părintele Ioan Marius Pintican aflăm că rezidenții sunt îngrijiți de 21 de profesioniști, persoane cu o înaltă probitate morală, și că beneficiarii cu venituri achită o parte din costurile de funcționare a instituției (între 2.000 și 2.200 lei, printre cele mai mici prețuri din țară). „În fiecare toamnă, organizăm colecte de alimente în tot Protopopiatul Bistrița, care sunt direcționate către serviciile sociale ale Bisericii”, ne mărturisește preotul. La rândul ei, Nicoleta Paula Buta, asistent medical, ne spune că unii dintre beneficiari suferă de afecțiuni grave, cronice, mulți sunt imobilizați la pat și necesită supraveghere specială: „Printre cei 40 de bătrâni aflați aici, cu vârste cuprinse între 70 și 95 de ani, patru sunt chiar din sat. Noi, cei care îi îngrijim, avem relații foarte bune cu ei. Iar faptul că Biserica se ocupă de persoanele în vârstă este un act frumos și generos, pentru că în aceste cazuri este vorba în primul rând de suflet.” „A ști cum să îmbă­trâ­nești este o capodoperă a înțelepciu­nii și unul din cele mai dificile capitole din marea artă de a trăi”, spunea scriitorul și filosoful elvețian Henri Frederic Amiel.

Ioan Suciu, un bătrânel de 88 de ani, tâmplar de meserie, de pe Valea Gurghiului, este întruchiparea acestei maxime. Se află aici de doi ani. A venit în centru după ce i-a murit soția. „Când m-am întors în Bistrița, după 22 de ani, m-am simțit singur. Atunci am hotărât să vin în această familie. Avem servicii bune, de care suntem foarte mulțumiți. Biserica manifestă interes pentru bătrâni și lucrul acesta mă bucură și pe mine foarte mult. Știu că Biserica are foarte multe asemenea instituții în întreaga țară”, ne spune acesta. Acum scrie cartea „Ceasul vremurilor”. „Adică al vremurilor pe care cu multă nerăbdare le trăim, aștep­tân­du-le să treacă, precum și al vremurilor pe care, imaginar, le trăim, tot cu nerăbdare, așteptând să vină! Și «plec» în această călătorie de la două motto-uri: primul aparține lui Albert Einstein, care zice: «Marile spi­rite întotdeauna au întâlnit opo­ziții violente de la mințile mediocre», iar al doilea, lui Napoleon Bonapar­te, care spune: «Înțelepții sunt cei care caută înțelepciunea, neghiobii cred că au găsit-o». În contextul aces­tor motto-uri, am început cartea așa: Esențele ideilor principale pe care le voi aborda în această expresie se circumscriu motto-urilor respec­tive și curg din ele”, adaugă Ioan Suciu filosofând.

Astfel încearcă Biserica să vindece și să mângâie zilele celor care, ajunși singuri sau în mari nepu­tin­țe, se gândesc la vârsta înaintată ca la o toacă de Vecernie a vieţii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *